Prejudecatile intervievatorilor in recrutare

autor Mihaela Tomescu

Interviul de angajare este supus erorilor si prejudecăților intervievatorilor.

Toți cei care suntem puși în postura intervivatorului ne dorim să angajăm cea mai potrivită persoană pentru postul pe care îl avem liber în companie.Compania din care facem parte se mândrește cu diversitatea în rândul angajaților săi și egalitatea de șanse.

Dar, din păcate de foarte multe ori interviurile sunt părtinitoare, și s-ar putea să nici nu ne dăm seama de acest lucru. Există posibilitatea să facem greșeli în decizile de angajare pe care le luăm, greșeli care nu au nimic de a face cu cele evidente de care suntem cu toții conștienți.

Prejudecățile pot apărea în moduri cât se poate de neașteptate și diferite. Și chiar dacă avem norocul de a intervieva și angaja oameni potriviți, este posibil că tocmai aceste prejudecați să ne împiedice în a angaja cei mai buni candidați.

Angajarea este un proces în care companiile nu își permit să facă greșeli, orice greșeală în acest proces ducând la pierderi incontestabile. Atunci când procesul de recrutare este corect, șansele de a angaja candidatul potrivit cresc. Toți candidații ar trebui să fie judecați după abilitățile și cunoștințele pe care le au, pentru a ne asigura că angajarea va fi una singură și de durată, și pentru a reduce riscul reluării întregului ciclu de recrutare.

Fară a ne asigura că am creat un proces corect și structurat de interviu, interviurile pot fi predispuse la o serie de prejudecați sau erori. Acestea pot avea un impact semnificativ asupra rezultatului interviului în sine – ceea ce ar putea fi pozitiv sau negativ pentru tine și / sau pentru candidatul / candidații implicați.

Deci care sunt cele mai întâlnite prejudecați și erori în interviul de angajare?

Prima impresie

Ca în cazul oricărei interacțiuni, interviul suferă de sindromul „prima impresie” , nu este de mirare că cele mai mari greșeli de angajare pe care le face un intervievator se datorează percepțiilor formate în primele zece minute ale unui interviu.

Aceste impresii sunt bazete în special pe pe emoții, primele impresii duc la încadrarea candidaților într-un anumit stereotip, părtinitor sau nu.

Mai mult decât atât, prima impresie declansează o reacție involuntară, și anume tendința de a căuta în mod proactiv informații care să consolideze și să susțină percepția deja formată, și tendință de a ignora alte informații care contestă prima impresie.

Efectul “Halo”

Acest fenomen apare atunci când ce credem despre un anumit aspect influențează ce credem și despre altele. De exemplu, unii intervievatori pot simți o conexiune instantanee și pozitivă cu un anumit candidat și presupun automat că această interacțiune se va traduce într-un angajat model, muncitor și dedicat.

De exemplu, am putea presupune că cineva pe care îl considerăm atractiv este și inteligent, amabil, amuzant sau o persoana buna. Sau, putem vedea pe cineva care se pricepe la ceva și să presupunem că este bun și la alte lucruri sau are o personalitate extraordinara.

Cu alte cuvinte, efectul halo poate fi descris ca o „dragoste la prima vedere” între intervievator și candidat.

Stereotipurile

Acestea depășesc prejudecățile asociate cu originea națională, sexul, vârsta sau religia unei persoane, includem aici orice judecată nedreaptă bazată pe faptul că acea persoană aparține unui anumit grup. De exemplu, multe generații sunt asociate cu anumite stereotipuri.

În cazul angajării, punerea unor etichete, poate fi o practică deosebit de dăunătoare. Astfel de prejudecați pot împiedica angajatorii să evalueze în mod corespunzător candidații, determinându-i să rateze angajajarea celor mai potriviti oameni.

În plus, dacă intervievatorul își exprimă prejudecățile în timpul unui interviu, candidatul poate dezvolta o părere negativă despre companie, și , în cele mai grave cazuri, un candidat care a fost discriminat poate să ia chiar și măsuri legale.

Câteva exemple încadrate în categoria stereoripurilor :

  • Refuzul de angaja femei care au familie, întrucât vor avea nevoie de mai mult timp liber;
  • Cerințe minime de inaltime și greutate;
  • Persoanele cu dizabilități;
  • Femeile însărcinate ;
  • Tinerii au un nivel mai ridicat de energie si se adaptează mai rapid tehnologiei;
  • etc.

Comparațiile

Se intâmpla atunci când în cadrul interviului nu sunt urmărite criteriile de angajare care rezultă din descrierea postului și persoanelor intervievate sunt comparate cu ceilalți candidați intervievați. Una dintre erorile majore este faptul că un candidat care nu este ideal pentru un rol poate fi angajat, deoarece este văzut că fiind cel mai bun dintr-un grup nu tocmai potrivit.

Seamănă cu mine

Această atitudine face ca oamenii să favorizeze în mod disproporțional alti oameni care sunt similari cu ei înșiși. Aceste asemănări ar putea fi legate de orice – etnie, sex, naționalitate, istoric de cariera, pregătire educațională și multe altele. Dar, în timp ce este posibil că acea persoana să fie o persoana minunată, întreaba-te: acest candidat are abilitați, experiență și cunoștintele necesare pentru a face treaba pentru care sunt intervievați?

Toate aceste prejudecați sunt subiective și, atâta timp cât oamenii sunt cei care intervievează, va exista mereu o anumită doză de subiectivitate. Cu toate acestea, un interviu structurat, bazat pe competențe , care din punctul meu de vedere este cel mai bun predictor de performanța, poate contribui inclusiv la eliminarea acestor erori de angajare și intervieverea tuturor candidaților în mod egal.

Lasa un comentariu

*Prin completarea acestui formular esti de acord cu stocarea si folosirea datelor tale personale de către acest site web.

S-ar putea sa iti placa

 

copyright 2020 © Mihaela Tomescu